Am reusit ...

...sa vad "Egoistul" ! Finally!
L-am vazut stand pe scari , sala ( mica de altfel , probabil ca Actorul nu ar mai putea face fata unei sali mai mari) fiind arhiplina la cea de-a 101-a reprezentatie a acestei piese in regia si cu concursul complet al marelui Radu Beligan. Cum v-am spus , ma chinui de foarte mult timp sa reusesc sa vad piesa asta. Nu stiu de ce , nu am citit cronici sau alte pareri despre ea. A meritat cu varf si indesat. Doua ore full cu Beligan(copyright-ul datorat unei prietene) care tocmai au devenit cele 2 ore favorite din viata mea de spectator de teatru. Astazi am citit si cronicile acestei piese perfecte. Pare intr-adevar o piesa testament a autorului , dar mai mult decat atat , spectatorul pare sa nu mai stie daca este o biografie a autorului sau a interpretului ...pt. ca rolul asta ( spun asta dupa ce am vazut cu ochii mei) pare a fi fost facut pentru Radu Beligan. De altfel , cei doi s-au si cunoscut personal (Beligan si Anouilh), acum vreo treizeci de ani.
Pentru spectator , cele 2 ore trec repede , pe nestiute, concentrat fiind sa simta cat mai intens ce transmit cei de pe scena. Din pacate , desi piesa are un umor destul de transparent , la final ramai fara sa vrei cu un gust amar. Realizezi ca Beligan se transpune total in rol si ca joaca cumva un ultim rol ... stiind ca va pleca. Asa cum cum piesa pare un testament al autorului , interpretarea marelui Radu Beligan pare un testament artistic al Actorului.
La sfarsit ...ramai aplaudand minute in sir , incercand sa-ti incarci retina cu imaginea lui asa cum multumeste la final pt. aplauze. Un gigant!
Si pentru ca aplauzele nu se terminau , el a mai deschis odata usa si a multumit inca o data publicului din prag...atunci mi-a venit sa plang putin...